Uneori e frumos
dincolo de margine începe hăul
n-ai nevoie să pornești spre el
nici eu nu te îndemn
lumea noastră e dincoace
răzbate cu greu prin straturile cunoașterii
și tot rămâne în urmă
ruptă de realitate
se deschid porți închise cu zăvoare nevăzute
tot ce știm se constată relativ
viața n-are control
nepăsarea este mare
totul se-nvârte în jurul avuției
și ea se dobândește de la cei săraci cu duhul
uneori e frumos
fiecare își are steaua și Dumnezeul său
pe care le invocă mai des ori mai rar
le așează în suflet
și odihnește-n rugăciune
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.