Vremuri
Tata îi zicea babii:
- Fi-ți-ar nărojii ai deavu, mumă.
Ori se cununau pe dealuri, ori mâncau pământ.
Ce fel de oameni erați?
- Ce spui tu, mă? Pe-atunci credința era mai tare,
Nu ca acum. Dacă avea una canon să mănânce pământ,
După ce ședea la masă și trebuia să meargă la vreo
Prietină, își lua cușmeacul de pământ cu ea și ciocotea la el.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.