Măgarul lui Buridan...

De prin vremuri ancestrale,
Un măgar, prins ca-ntr-o trapă,
Pus la distanţe egale
Între fânul lui şi apă,
Nu prea poate să priceapă
Şi-ntre apă şi mâncare,
Stă pleoştit ca o otreapă:
-Pe care să pun prinsoare?!
Să dau fuga către sacul
Plin cu fân pe săturate,
Sau să dau 'napoi ca racul,
Că-mi sunt buzele uscate?!
Dacă nu murea de foame,
Setea îl storcea de vlagă.
Tot privind spre vârf de coame,
Oscilase ziua-ntreagă.
Între traista cu grăunţe
Şi doniţa plină, rasă,
Şovăiala-n loc să-l cruţe,
Îl ţinea ca prins în plasă.
Pus în mare-ncurcătură
Parcă e lovit de-o ghioagă:
-Să aleg o-mbucătură,
Ori apa ce-o să mă dreagă?!
I se pupazase văzul
Nedecis cu ce să-nceapă:
Ori tainul cu ovăzul,
Ori doniţa lui cu apă...
Şi tot oscilând sărmanul
Când la apă, când la paie,
I-a pierit mai tot elanul,
Răsuflarea i se taie...
Mort de foame şi de sete
Bâjbâind cu mintea-n ceaţă,
Îngenunche pe-ndelete,
Sângele-i în vine-ngheaţă.
Între traista cu mâncare
Şi doniţa ce-l adapă,
Măgarul cu zile moare
Şovăind cu ce să-nceapă.
Un măgar ca toţi măgarii
Fudul, dar cam slab de minte,
Şovăind cu adversarii,
Ar putea să ia aminte.
O morală se desprinde
Din aşa-ntâmplare crudă:
Şovăiala de te prinde,
Cu prostia este rudă...

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!