Și cu toate astea ...
Doamne, înc-o toamnă răsări din vară!
Iarba mea cea verde palidă-i și trasă,
Închinându-și steagul sub greaua-i povară,
Pare că-și acceptă soarta-i nemiloasă.
Toți copacii lumii și-au pierdut vesmântul.
Ramuri speriate tremură golașe.
Și-au văzut tot straiul sărutând pământul,
Frunză după frunză, în culori gingașe.
Păsările zboară-n locuri primitoare,
Până-n primăvară când fac cale-ntoarsă,
Pe aripi de vânturi, pe plutiri de boare,
Când din larga zare, stoluri se revarsă.
Doamne, înc-o toamnă număra-vom iară!
Frunzele sunt stoarse de culori și vlagă,
Înșfăcate vajnic de a morții gheară.
Și cu toate astea, toamna mi-este dragă!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.