Orașul de lângă coline
În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni
simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire
pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se rotește orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.