La pândă
[Devoratorul nocturn]
Noaptea,
am rămas la pândă.
Trupul vlăguit,
caută salvarea.
După un stejar bătrân,
acolo am
zărit trupul tău gol
devorat în noapte,
ce tânjea după
Sufletul meu Pierdut...
Devoratorul Nopții nu iartă,
voia preț pentru farmecul tău,
apoi ne-a privit,
ne-a bănuit de iubire
adevărată.
Privea insistent
după stejarul găunos și
bătrân,
te privea, sufletu-mi neliniștit.
poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Bozga. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.