Poem 67
Din ochiii primăverii răsunau cireși
Prin anotimpuri pline de-ntuneric,
Prin veghea noptii, albatroși întorși
Roiau în albe dâre de himeric.
Din ochiii limpezi, fantomatic alb
Ardea sub vremi o tulburare nouă,
Mă întorceam în pântecele cald
Și miroseam salcâmi în flori de rouă.
Din întuneric răsfirat a zori
Se despletea un soare somnoros,
În nimbul timpilor interiori
Creștea un mugure de grâu întors.
Adulmecam lumini a despletire,
Din muzici ale merilor întorși,
Iar peste apă, luneca subțire,
O oglindire gri de albatroși.
Te miroseam în crengi și flori de lună,
Din întuneric, în lumini și soare
Și privegheam comedia nebună
Ce nu-nceta să se mai desfășoare.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.