Copilărie unde-mi ești
Copilărie, unde-mi ești?
Cireșe la ureche -ți pun,
Aroma vechilor povești
Și, taina, frunzei de alun.
Voi număra și tu știi bine
Câți mărăcini... am adunat
Și câte pietre țipă -n mine
Durerea... de a le fi călcat.
Copilărie, unde-mi ești?
Să căutăm până -nserat,
Speranțe -n visele cerești
Și-ntr-un cuvânt abia aflat.
Și iar se-ntunecă.... afară
Cad clipele peste tăpșan
Într-o neliniște..... sumară,
Ce bate-n poarta unui an.
Copilărie, unde-mi ești?
Mereu grăbită și voioasă
Nu trebuie să-mbătrânești
Când ești atâta de frumoasă
LA MULȚI ANI TUTUROR
COPIILOR DIN LUME!
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.