Sub tâmpla sură
frustrați de zgardă lanț și par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cușcă și mâncare
cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin țâhlă și hățișuri
scoteau vânatul de prin ascunzișuri
să mi-l aducă în cătarea puștii
azi nu mai dau din coadă când mă văd
și dacă-i cert mi-arată colții
iar dacă-mi bate cineva în tabla porții
tac mâlc cu coada-ntre picioare...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.