Copiii din noi să trăiască

din nou copil
mă întâlnesc cu toţi copiii
de pe strada mea
deşi mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt şotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede oraşul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote şi inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile şi picioarele şi nasul
încercuim pământul
ne vedem pe telefon
pe facebook pe oriunde
altădată
imaginaţia era un embrion
continuăm să ne ţinem de mâini
să jucăm un joc al vârstei
soarele ne radiografiază
înlăuntru copiii copiilor noştri
se ţin de mână

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!