Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune
Jumătate din inima mea, prieteni, este obosită
De-atâta fericire strânsă pe care-o poartă-n ea;
Deși cântecele voastre-s vesele și ora-i însorită,
Iar spiritul vostru avântat precum în zbor o rândunea,
O muzică fermecătoare sosind de dincolo mă bântuie,
La ușa mea musafiri din alte zile vin să sune
Și-n ureche un cor neauzit insinuează-o melodie:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.
CORUL
În jur totul e strălucitor, în aer un parfum suav persistă,
Se-aud glume și sunete plăcute, iar cerul e-o minune...
Totuși, un sentiment mereu prezent insistă:
Vremurile de-Altădată-au fost cele mai bune.
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.