N-ați vrea să mai fiți copii?
Oameni mari din astă lume,
N-ați vrea să mai fiți copii?
Puși pe șotii și pe glume,
Și pierduți prin jucării?
N-ați vrea să fie din nou,
Acele vremuri... ghidușe?
Să mâncați pâine cu ou,
Marmeladă, corcodușe?
Să-i gustați bunei aluatul,
Pe furiș, pus la dospit?
Să vă certe: "Nu am altul!",
Voi să râdeți, chicotit?
Să furați din cuibar, oul,
Să vă temeți de gâscan?
Să goliți, flămânzi, platoul,
Păstrat pentru... "noul an"?
Să vă murdăriți hăinuța,
Jucându-vă prin noroi?
Și să vă umpleți mânuța,
Cu fructe zemoase, moi?
Genuchiul să vi-l juliți?
Să plângeți de supărare?
Tot crescând, veți fi uimiți,
Că viața doare mai tare...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre supărare
- poezii despre râs
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre mâncare
- poezii despre mâini
- poezii despre murdărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.