Cale
vreau să ies din mine
să mă lepăd de faptele mele
niște haine grele uzate
mă apasă mă dor mă sufocă
le arunc pe căi prăfuite
nu ca să recunosc drumul înapoi
la ce-am făcut și-am spus nu mă voi mai întoarce
cu ele rămân în pustiu fricile
și toate jivinele ținute la sân o viață
rânjind pregătite să-mi sară la gât
mă întâlnesc aievea cu bunătatea și dragostea
stau la umbra lor și când dau să culeg fructul dispar din imaginație
vreau să Te ajung însă cu cât inaintez
cu atât mai imperceptibil îmi e orizontul
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.