Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire

Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,

Peste cămăşi ţesute din visare

Şi mă incing c-un brâu de supărare,

În timp ce viaţa-ncet mi se destramă.

Îmi scutur clipele de frământare,

Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.

Din vechi frustrări croit-am o maramă,

Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.

Încercănată de dezamăgire,

Mi-ai dezgropat speranţa din adâncuri,

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire,

Şi-n goană, aplecaţi peste oblâncuri,

Vom galopa pe-albi cai de fericire,

Cu tine-alături pătrunzând noi tâlcuri.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!