PALUSTRĂ

****************************************
Când soarele răsare-n zori,
cu raza lui mângâietoare,
strălucesc perle reci pe flori,
iar prin frunziş, mărgăritare,
din roua irizând culori,
în curcubeul de petale.
****************************************
Din cuibul garnisit cu puf,
se înalţă-n zbor o ciocârlie,
în lacul înţesat cu stuf
se-nfiripa o simfonie,
ocăituri cu mult năduf,
se produceau în armonie.
****************************************
Mici brotăcei ochioşi şi verzi,
ce pe-ale nuferilor frunze
şi-au făcut scene, ca să vezi,
cântă-n cimpoiul de sub buze,
(dacă n-asculţi, nu ştii ce pierzi),
pentru broscuţele mofluze.
****************************************
Că le-a trezit cu noaptea-n cap,
un cârd de gâşte zgomotoase,
şi-un cal sălbatic, cu-al său trap,
de le băgase frica-n oase,
ca pelicanul cel,, satrap'',
ce plescăia că sunt gustoase.
****************************************
Să te aventurezi înot,
fără să ai puţină teamă,
nici chiar broscoii mari nu pot...
Duşmani cu inimă infamă,
flămânzi, îi pândesc peste tot,
şi nu-i minut, fără o dramă!
****************************************
Dar soarele-a urcat pe cer,
şi arşiţa-i copleşitoare,
un calm ciudat, plin de mister,
şi-o linişte apăsătoare,
domneşte-n spaţiul acvifer,
dar e-o tăcere-nşelătoare.
****************************************
Un pocnet scurt, răsună-n vânt
şi din senin, ca o nălucă,
porni năvalnic spre pământ
nici,, mac'' să zică nu apucă,
în zborul care brusc s-a frânt,
sărman răţoi, căzu în luncă.
****************************************
Şi larma se stârni din nou,
mai tare, mai asurzitoare,
dup-al cartuşului ecou,
parcă în semn de răzbunare
pentru al lacului,, erou'',
paşnic, şi fără apărare...

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!