Orbilor!
Dau foc la Opera smintelii mele brute,
Doar fumul paginilor să se-nalțe-n Cer,
Un Zburător cu-aripile prea scurte
Într-un vis de Poezie, efemer...
M-ați aruncat, vremelnic, la gunoi,
De teama acestei boli ce o transmit,
Poetul nemerniciilor din voi,
Să nu vă prosternați la chip cioplit!
V-a deranjat iubirea mea, în stihuri,
Când v-am mai dat o șansă să sperați,
Într-o lume, ce azi, spulberă visuri,
Să nu mai fiți, Iluziei condamnați.
M-ați aruncat în sărăcie și uitare,
Eram prea bun la suflet, prea curat,
V-a fost teamă c-o să-ndemn la revoltare
Într-un sistem, deja debilizat?
Am vrut să spăl păcatul care vă bântuieste,
N-ați înțeles că trăiți trist, murdar,
Rebuturi sunteți, în care ura crește
Și-aveți veleități de colivar!
Urâți la suflet, am vrut să vă îndrept,
Cu-o nostalgie amară de cucută,
Cu al meu glas un clopot să deștept
Din lumea voastră aproape surdomută!
Eu știu că vreți să fiu un dispărut,
Un trecător fără prea mare-nsemnătate,
Dar eu scriu versuri, cu care vă sărut
Pe suflet, cu-o carte de identitate!
20/05/2019
P. S.
Vreau să muncesc pentru o pâine, dar nu-amară,
Cunosc blestemul zilei de-a te trezi flămând,
Nu îmi e rușine să cobor o scară
Doar să-mi hrănesc harul, cu Muzele cântând!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionel Arădoaie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.