Treziri
ești forma comestibilă a ierbii
pe care te-am crescut
unde totul se reproduce la nesfârșit
revine dintr-odată
cine înregistrează timpul
alunecă deja prin alt tot
iar tu experimentezi pe cont propriu
poți țipa
poți urla
să fii atins
ține minte
când ochii văd
atingerea inimii trăiește cel mai mult
lipindu-te de un zid
te retragi cu frânghia primită
mereu prezentă
dincolo de ea
desfacerea și capitolul precedent
cu pocnete triste
din coajă în coajă
cădere din cădere
din când în când
bucăți din bucăți
neclintirea pădurii
căutătorule
ți-ai văzut motivul ridicându-se
înțelege
distanța dintre coajă și miez
pe acest tărâm atârnă frânghia
de-un singur fir de iarbă
doar unul
în toate
e totul
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.