Metanie
Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velintă
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lastun albastru
Și fă zâmbet înțelept...
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.