Că nu ești tu alesul...
Cu setea ta de lacrima-mi albastră
Secatu-mi-ai oceane în absență
Și m-ai suspus la mare abstinență,
Să nu mai gust din lănțuirea noastră.
Am și uitat iubirea cum se simte,
Nici nu mai știu să mai sărut o gură.
Și te mai scot din gândul meu, cuminte,
Să mă adăp măcar c-o-nghițitură
Dintr-un izvor închipuit de mine,
Din ochii ce îmi anulau prezența,
Căci m-ascundeai întreagă-n ochi la tine
Și-mi anulai pe loc independența.
Erai stăpân pe trupul meu fierbinte
Și adoram să n-am identitate
Și nu-mi păsa că-ți sunt fără veșminte,
Deschisă poezie dintr-o carte.
Și m-ai citit cât să-mi pătrunzi secretul-
(Nu mai puteam iubi un alt bărbat)
Și când ai terminat tot alfabetul,
Că nu ești tu alesul, am aflat.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.