Ochii ei flutură între pleoape chemări
Ochii ei flutură între pleoape chemări
așa ca într-o legănare de aripi
discretă prin aer
pe o mare de un albastru curtenitor.
Într-o după amiază cu valuri cuminți
orașul este predispus să adoarmă.
Zilnic se întâmplă câte ceva-n tăcere,
nimeni nu observă o schimbare,
acoperișuri obosite de arșiță
strălucesc în adierea vântului din sud
și se așteptă îmbrățișarea serii-n răcoare
sub platanii înalți cu sărutul buzelor fierbinți
ce mă înoptează-n în iubirea ce-a fost.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.