Confesiune
duc cu bătrânețea îndelungată luptă
Golgota mântuirii trebuie să o urc
înaintez cu greu pe panta abruptă
emoții sentimente adesea le încurc.
mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix
să zbor peste cascada cu repezi șuvoaie
pe-o scară a credinței creată din onix
să urc știind că nu se înconvoaie.
gânduri albastre azvârl către soare
îmi înveselește timpul cu lumini vorbitoare
atunci când de durere o emoție moare
o ascund pioasă în raza-i zâmbitoare.
slăvesc dumnezeirea lui Iisus Hristos
m-a ridicat de-atâtea ori de jos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.