Închisă în tăcere
Am coborat încet pe o scară
Tristețe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul să înflorească iară
Închisă într o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât
Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează mă si da mi putere
Te voi găsi iubire să fim amîndoi
Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăți ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere
Imi trece n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvășite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi amintește serele cu noi iubite
Tu timpule stai si mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.