Nimic mai mult
Am întrebat încordată gândul
Inima mea de ce e zăvorâtă
Si gândul sufletul regăsindul
În pieptul meu o rană apăsată
Atunci când dorul mă frământă
Intreb cerul astrul si pământul
Iar lacrima îmi este neîncetată
De stie mie când îmi vine rândul
Tu spune mi acum cer albastru
Ce vrei tu copilă nu se poate
De ce eu iubesc tainic mereu
Ce vrea gândul tău este departe
Ce vreti amândoi doar destinul
Stie si are răspuns pentru voi
Un semn de stiut iti dăruiesc
Timpul ceasul minutul si declinul
Ele ne aduce secunda si străinul
Necunoscutul mereu il căutăm
Din el ne hrănim ne facem tainul
Iar cunoscutul aidoma il ignorăm
In lumea aceasta de necunoscut
Mereu este un sfârsit si un început
Începem viața mereu cu începutul
Sfârșind întotdeauna cu sfârșitul
Un sfârsit aici
Dincolo un început
Nimic mai mult!!!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.