Trăiesc, e drept
Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalță
Ar vrea să știe de ți-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvață
Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăție
Un nor pufos o ușurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea
Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viața de mine se desprinde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.