Știu lumea-i roasă de nemulțumiri
Oasele mele au devenit goale,
fragile fără măduvă
cu dureri la încheieturi.
Trupul meu este atât de rigid,
un copac uscat
care stă-n furtună și rabdă
ca un rănit însingurat,
soarbe ploaia și vântul sălbatic
cu stoicismul luptei până la sfârșit.
Știu lumea-i roasă de nemulțumiri,
îmbracă haine ponosite,
rupte chiar
din zilele umede și mohorâte
lipsite de picioare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre nemulțumire
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.