Hora
tristețea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
și ține-o-ntr-un bocet și încă mai ține
suita de horă
împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te așteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte
că seara nu arde lumina-n ferești
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubești
pe prispa de piatră
că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că țara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă
că lumea rămasă-i un soi de strigoi
cu aripe sumbre
și te-or întâlni dacă vii înapoi
nu oameni ci umbre
împarte cu mine tristețe majoră
minora împarte
și hai să mai plângem din ultima horă
aice, departe...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.