Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns pentru inima ta
Și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice șoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereții ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.