Plopii au o dragoste eternă
Merge, merge și se întunecă privirea șoimului,
În absolut abisală
Intră iarba la sfârșitul de început
Doar castani se mai nasc în zăpezi de semizei
Umbrele și lumina țin în aer porumbei
Nordul, sudul se acuză de livezi cu pești și vii
Brațele îmi sunt ancorate
În oglinzi cu păpădii
Fulgul poartă o pecete
Semnele sunt tot mai clare
Romantismul nebuniei
Ca cenușa-n calendare
Stau târziu în umbră
Plopi mirosind a busuioc
Spiritul ce în lumi veghează
În contemporanul joc
E stăpân peste făptură
Și iubit de Dumnezeu
Iarna trece ca și nunta
Eu tot trezesc acele cețuri
Doar plutind în emisferă a uitat că iarna
Plopii au o dragoste eternă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre uitare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre romantism
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.