Trecutele vieți
trăiam cândva așa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptușeala la vedere.
trăiam cândva așa curat,
îmi țineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
și viața îmi era tihnită.
trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.
trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
și viața se așterne-n mine
ca mușchiul verde pe ruine.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Ignea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.