Sângele roz al iubirii
Am uitat să te strig în fiecare dimineață pe nume
Afară zorii își trezesc iarba
Cântă cocoși și în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul își varsă capul în zăpadă florilor de cireși rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Șade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ți în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul pașilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munți, așteptându-și iubita.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.