O floare a nopții
E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezește
Așa e timpul, fără tine ca miezul nopții
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl oprește are pământ și cer
Și e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un pește alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia și Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Așa e timpul când îl răsucești în palme,
Ca pe o lumină a libertății.
Noaptea e liniște!
Ziua fântinile orașului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.