În fiecare seară
Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaș
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmași
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalță, fără să-ți spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.
Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm și fecund.
Atingerile tale mă dor și poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.
Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Și fiecare notă din veșnicia vieții
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminița din capătul tunelurilor mute
Și voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.