Sărăcia

Un amărât român, de sărăcie,
A pornit sărman spre pribegie,
Lăsând acasă copii, mamă şi fraţi,
Alăturându-se altor flămânzi, plecaţi,
Crezând că scapă de durere
Acolo unde curge lapte, curge miere,
În plus, a dat peste sclavie,
Muncea din greu şi dormea într-o chitimie,
Patronul lui, neam de jivină,
Îl pune să muncească zi lumină,
La plată se consumă o nedreptate,
Leafa îi dădea pe jumătate...
Aceasta-i soarta la stăpâni,
Unde muncesc săracii de români.
Fiindcă aici, în ţara lor,
N-au nici prezent, nici viitor.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!