Dimineață
E dimineață.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!
Eram în munți,
Iar brazii își întindeau
Vârfurile către infinitul
Cerului
Și mă plimbam,
Singur de nebun,
Nerăbdător eram
Să aflu fericirea
Apoi ca din senin
O zână-n cale îmi apăru,
Cu păr de-aur și ochii albaștri
De safir
Se unduia ca valurile marii
În bătaia soarelui,
Trimițând sclipiri
Ce nu-ncetau
"De vrei să aflii
Secretul fericirii
Vin' cu mine mai departe
Să-ți arăt ce-i dragostea"
"Prea frumoasă ești Ileano
Și e prea ireal
Că am întâlnit așa ca tine
O minunăție
Nu mă amăgi iubito
Cu vorbe goale,
Purtate de vânt
Dintr-o parte-n alta
Mai bine spune-mi
Că într-un final
Iubirea doare,
Fericirea încet dispare"
Ea se apropie de mine
Nu-mi spune nimica,
Îmi fură un sărut
Și-ncep să plâng
De fericire,
Tocmai ce-am aflat-o,
Dar parcă a venit sfârșitul
Unui nou început
Munții se topesc,
Cerul cu pământul se unește,
Începuturile se întâlnesc
Cu sfârșitul lumii
Și mă bate-n față vântulețul rece,
Mă trezesc cu greu din somn,
Zâna mea, minunea mea
De ce a trebuit să plece?
E dimineață.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!...
poezie de Radu Andrei Capșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.