Doamne, nu ți-s îngerii destui?
Doamne, nu ți-s îngerii destui?
(Pe Pământ majoritari sunt dracii!)
De ne lași mereu pe noi, săracii,
Cei de nicăieri, ai nimănui?
Ne-ai creat din lut cu mâna Ta
Să purtăm în noi iubirea-Ți, chipul,
Însă gol, ori spart în noi e șipul,
Am uitat a binecuvânta.
Doamne, nu mai suntem frați de mult
Și purtăm lichidă ura-n vene,
Vorbele ne sunt cuvinte-obscene,
Răzbunarea a ajuns un cult.
Te rugăm privește înspre noi
Cei ce credem încă în mai bine,
De cum am ajuns ne e rușine
Căci purtăm în piept nu foc, ci sloi.
Ne mai vizitează până nu-i
Prea târziu și--ai să ne chemi acasă...
Ori jandarmi cu scuturi nu Te lasă...
Ori nici îngerii nu ți-s destui?
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.