Coasta
Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.
S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.
Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.
Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Melpomene
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.