O dimineață de mai
Mirosul de trifoi îmi pătrunde în creier.
Și ninge.
Ninge cu petale colorate
iar fluturii
le poartă eliberarea pe aripi.
O lacrimă îmi părăsește privirea,
ignorând fericirea ce a zămislit-o.
Halucinant!
Cerul se transformă într-o icoană
și-mi zâmbește.
Acum înțeleg.
Sub fiecare petală,
livada ascunde amintiri,
lăsându-mi trupul fără ramuri.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.