Colivia

Soarele nostru, culant cum il stim
Binevenit si azi ca sa ne-asiste
Bilciul pe care-ncercam sa-l urnim
De cand stirpea om avea sa subziste,
Ne-arata peren unde ne mai gasim.

Optimistii in cete, cocotati pe ruine
Cu pereti coscoviti si putregaind,
Isi suie privirea spre ceruri straine,
Din ochi mari ce suspect intreprind
Pustiuri de bine.

Pesimistii deja incepeau sa croiasca
Neajunsuri noian intr-o camera goala,
Electorii lui “NU” aveau sa sporeasca
Cand astia din urma durara o scoala
Pe “NU” sa-l citeasca.

Mai nou, pe realisti ii face o barba
In care se scarpina ori de cate ori
Micul lor arbitru incepe sa fiarba
Ca nu-i liber accesul la cele licori
Adevarul sa-l soarba.

*

Deunazi, la parter, s-au mutat doi barbosi
Tineri la-nfatisare, dar cu purtari de mosi
Vor starea sa rumege cu dintii lor lipsa
La subsol, la croitorie, e damf de eclipsa
Iar sus, la mansarda si pe-acoperis
“Nebunul” la stele priveste piezis.

poezie de Andrei Ghita (11 august 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Votează! | Copiază!