Orașul mă-nchide între ziduri
Sub piele, nervii mei se scaldă-n lumină
cu subțirimi de simțire îți pot măsura
înlănțuirea în care vrei să mă prinzi,
nu mă las folosit pe umerii tăi de floare
și mă zbat să scap din pânza țesută abil
ce mă înfășoară mereu în straturi.
Îmi vine să strig în tăcerea care mă domină,
orașul mă-nchide între ziduri
și pune la porți zăvoare ascunse,
tu mă privești de pe zidurile înalte
stând nevăzută ca o fantomă de ceară
ce mă privește cu o candoare
împietrind voința leului hăituit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.