Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.