În altarul poeziei
cumva obosită mă îndrept spre amurg
viața mea afost altar de poezie
lumini ancestrale prin inimă curg
umezind cu rouă iubirea târzie.
n-am trăit zadarnic, am evoluat
iluminarea sufletului o împrospătez
cu lumini angelice, frământ în aluat
maiaua nemuririi să o asimilez.
în colțul meu de rai e pace
emoții albe înfloresc în piept
mă iscălesc pe versuri vivace
de la steaua mea împliniri aștept.
răspândesc în lume gânduri locvace
inspirată zilnic de-un înger înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.