Dreptul la răspuns
Ce pasăre măiastră îți zboară în retină?
De unde,-n toiul nopții, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ți se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănțui?... De unde să te rup?
Ce râu de foc și lavă îți curge lin în vene?
Ce fluturi îți dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ți se-aprind?
Cum reușești, din șoapte, să împletești colind?
Cum poți purta în tine și munți înalți și mare?
De ce ți-e trupul pâine iar zbaterea ți-e sare?
De ce în nopți cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... și-s flămând?
De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Ești femeie?... Am dreptul la răspuns.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.