Cartea și ceasul
Cartea asta groasă citește o carte subțire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subțire și fermecată!
Sună ceasul cărții
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera își lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeții se îmbrățișează
și mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citește o carte subțire
iar ceasul oftează!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.