Goana vremii
Am scris pe cai-viteză de timp
în goana vremurilor cu cercei la urechi
La colțul străzii cu chitara în mână
cântam pentru gologanul iubirii
cu păr uitat vâlvoi și
pijamalele mototolite
cand claviaturile bat singure.
Rucsacul așteaptă a plecare.
Întrebare
ce caut eu aici, oare,
din casa timpului pierdut
voi pleca să trăiesc
cu adevărat
cu cine îmi place.
Viața odată o am
și nu o dau nimănui
decât mie.
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.