Suflet în ceață
alergând bezmetic printre anii furați
mă loveam alegoric de spațiul îngust, uzat
al unei lumi rătăcită în propria inexistență
fereastra vieții capta umbre în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele au închis inimi în piatră
noaptea desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet înfășurat în ceață
veghează, căutând răstignirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.