Ochi spectator
în joia asta mare te regăsești
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vișinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...
ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viață izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieții,
în săptămâna de patimi să fiți împreună un cânt?
cu ochi de miel neștiutor de cuțit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie și-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...
mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.
dăm cioc ne privim nu spunem nimic.
soarele-n toacă mângâie blând
doi cuci ce-și primenesc sufletele
cu paharul de vin...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Postolache-Doljești. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.