Ce mai face o prinţesă

Peste gărduţ de grădină,
întinzăndu-se-n lumină,
dat huţa de-un spiriduş,
prietenul corcoduş
bate-ncetişor la geam,
oprind visul ce-l aveam.

Câte unul, ochii prind
raze noi, care aprind
o bucată de perete
dintre fereastră şi ghete.

Dimineaţa-n foi de aur,
desfăcută de un graur
în cântul pe care-l ştie,
îmi aduce-o datorie
de prinţesă (mama spune
că aş fi - cuvinte bune!).

- Corcoduş, prieten drag,
ce se-ntâmplă lângă prag?

Lăsat singur, un puiuţ
căzut din cuibul călduţ,
speriat, rănit uşor,
ţipă, cere ajutor.

Aleasă prinţesă, eu
nu dau înapoi la greu,
grija are locul scris
în jurnal, precum s-a zis.

Acum, vine datoria.
Iau degrabă pălăria,
aşez puiul, să nu doară,
acopăr cu-o frunzişoară.

După zile de-ngrijit,
se face timp potrivit
dorului din sufleţel:
de-ar fi cu ai lui şi el...

Mult, puţin, dar cuminţit
de cele ce a păţit,
încearcă o bucurie,
nesemănând cu o mie.

Printre crengi de merişori,
îşi găseşte frăţiori
şi-l apucă, uite-aşa!
chef de joacă, de-a zbura.

Nu îl ţin, nu este drept
să stric rostul său deştept.
Aşadar, ca să nu-mi pese,
încui sub genele dese
lacrima unei prinţese.

poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!