Nemuritori
Mă dor ninsori,
Mă dor fiori,
De bucurie,
De fericire,
Ori de durere,
Când totul piere...
Și râd, și plâng,
Și mă preling,
De întristare,
De încleștare,
Ori ezitare,
În clipele, când, infinitul moare...
Și dac-aș crede,
Că totul trece,
Eu, primăvară, aș tot fi,
Cu soare în fiecare zi,
Cu verdele pe urme vii,
Și roua, care m-ar trezi!
Ecou în cele patru zări,
Să mă auzi,
Să mă revezi,
Să-mi fii pe veci,
O inimă cu mii de vieti,
Iubirea mea, iubirea ta,
S-o retrăim, pe-un colț de stea,
Nemuritori în Univers,
Nemuritori prin vers!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.