Jocul iubirii

Albul cald al strălucirii
Se răsfaţă la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o şansonetă-albastră.

Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de ştire

Că-n alai de crizanteme
Şi petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-şi clădeşte vise.

Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă să crească.

Şi-ntr-o strânsă-mbrăţişare
Care nu se mai termină,
Vine scuza de iertare:
- Primăvara e de vină!..

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!