O întâmplare soră cu mama
când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii
m-am apropiat cu buzele
de ciutură
două narcise agonizau pe apa sfinţită
mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână
erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme
acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.